Scrisoare despre Planeta Albastra

Desigur ca ar putea parea un cliseu ceea ce voi exprima eu aici. De la cap si pana la coada. Dar, va rog, dati-mi aceasta satisfactie. Lasati-ma sa fiu ne-original pana-n maduva oaselor, enervant de ne-autentic, dar al naibii de framantat in dorurile si gandurile mele care ma macina, ma framanta in strafundurile sufletului, asa cum un maestru brutar isi framanta aluatul painii sub mainile sale trudite si inalbite de fainuri. E lupta mea cu mine insumi, in care incerc sa deslusesc cum si, mai cu seama , de ce am ajuns sa-mi pun niste intrebari pe care orice om si le adreseaza la un moment al existentei sale. Sigur ca da!, si eu am ajuns ca toata lumea. Niciodata nu am fost altfel decat toata lumea. Cine sunt eu? De ce sunt asa cum sunt si nu altfel? Cine m-a adus in lume? De ce venim in lume fara ca cineva sa ne intrebe daca ne place lumea asta? Planeta Albastra! Dar daca mie-mi place rosul mai mult? M-a intrebat cineva daca-mi place albastrul inainte sa ma arunce, aici, pe Planeta Albastra? Iar, daca am fost sortit sa exist pe planeta asta, de ce tocmai in acest loc? Nimeni nu m-a intrebat daca-mi plac patru anotimpuri. Nimeni nu m-a intrebat daca-mi place sa fiu roman. Am fost aruncat in lumea asta fara sa mi se spuna nimic in prealabil, fara sa ma intrebe cineva daca o sa-mi placa sau nu. Sunt locuitorul acestei planete din pura intamplare. Sunt chimie organica, rod al unei iubiri, chimie organica la randul ei. Sunt capatul unei (al)chimii istorice pe care, se pare, trebuie sa o perpetuez mai departe. Sunt mandatarul chimiei universale a iubirii prin care hotaram ca o alta fiinta sa devina locuitorul Terrei(Planeta Albastra). Si, iata ca destinul nostru prinde culoare, capata sens. Am existat, existam si vom exista doar fiindca Universul e doctor in chimie. A stiut cum sa aranjeze formulele in asa fel, incat, eu si cu tine, cititorule sa existam, impotriva vointei noastre, pe Planeta Albastra.