sâmbătă, 26 aprilie 2008

Pascal

Va doresc lumina, intelepciune si bucurie, dar mai ales iubire in suflete. Hristos a inviat!

marți, 22 aprilie 2008

Insuportabila mediocritate a fiintelor romanesti

Normal ca aveam in minte Kundera cand am ales titlul. Nu va mai spasmati! Am recunoscut, pentru a nu fi acuzat de plagiat. Am inlocuit doar usuratate su mediocritate, iar fiinta l-am pus la plural (fiintelor), iar la final am adugat romanesti. Pana la urma, folosindu-ma de variatiunile limbii romane, pot sa spun ca am fost original. Desigur, ma refer si eu la fiintele umane. Despre oameni e vorba. Despre mine, despre el, ea, despre voi, ei, ele si despre mine. Daca ma insel, va rog sa ma contraziceti.
Mediocritate ar inseamna cumva de mijloc. Eu as spune ca facem cu totii parte din clasa de mijloc. Oare asa s-ar traduce mediocritatea? Indoi-m-as! Gigi Becali nu e din clasa de mijloc dar e cvasi-submediocru. Mai e si paranoic, cu ifose de dictator. Irinel Columbeanu e si el mediocru desi e din clasa de sus. E penibil de mediocru. A devenit ridicol de mediocru cand s-a lasat tras in reality show-ul neveste-sii. Dinu Patriciu e cel mai bogat. High-level, dar eu il vad mediocru. Ce a lasat maret Patriciu in urma sa? Nici macar o vorbulita. Mediocru total. Sigur, cu conturile pline. Exemplele astea de baieti mediocri, dar fandositi, imbracati elegant, carati de masini capitonate in piele de animale rare, ar putea continua pana maine dimineata. N-avem timp de prostii.
Sa-i lasam pe ei si sa mergem mai departe. La mediocritatea clasei de mijloc. A po(pulimii). Mediocritate marcanta sustinuta de cateva milioane bune. Oameni a caror nazuinta e franta. Muncind de dimineata pana seara, platind facturi din banii castigati, iesind in weekend la iarba verde si lasand jeg si gunoi in urma, denota urmele unei mediocritati crase. Asa, de soi. Nimeni nu se trezeste din mediocritate. Suntem fiinte romanesti mediocre, dar mandre. Mediocre, dar multe. Insuportabil de mediocre. Subsemnatul nu doreste sa se excluda din categoria analizata.
Au revoir!

miercuri, 16 aprilie 2008

The Rose

marți, 8 aprilie 2008

Democratie (cu iz) de minareta

Lumea ar putea arata asa cum vedeti in aceasta poza. Strajuita pretutindeni de minarete. Marturisesc ca sunt destul de trist pentru ca nu as fi vrut sa scriu aceste randuri. Dar nu pot. Daca as tacea, ar inseamna, tacit, sa subscriu la ceea ce se intampla. Or, asta nu pot. Am vazut un filmulet de 15 minute -voi posta la sfarsit linkul-, in care se arata limpede modul in care Jihadul continua, lumea araba sporeste in intentiile ei negative, iar lumea moderna e in pericol. Departe de mine orice gand de denigrare a intregii culturi arabe. Ca unul care am luat contact cu lumea araba, la ea acasa, pot sa spun ca sunt si lucruri frumoase acolo care mi-au lasat amintiri placute. Insa acum imi este tot mai cert ca exista o latura a islamului pe care nu o doresc nici dusmanilor mei. O lume sangeroasa, o lume compusa de masse amorfe care nu doresc altceva decat exterminarea violenta, prin masacrare, a lumii moderne, in speta a crestinilor si mai cu seama a evreilor. Dupa ce am vizionat acest film, am inteles ca Islamul sub forma lui habotnica, plin de fatve (sa ne amintim de fatva asupra scriitorului Salman Rushdie), sub forma lui sangeroasa, nu are ce cauta in lumea noastra. Daca lumea ar ajunge sa fie condusa de asemenea ideologii, atunci imi doresc ca programul spatial sa fie un succes si sa ne cautam repede o alta planeta buna de locuit. Nu-mi doresc un viitor in care femeile sa umble infasurate in saci colorati, in care barbatii sa umble cu arme la sold si orice gest al femeii sa fie taxat, in care homosexualii si adulterii sa fie condamnati la moarte. Nu spun ca agreez homosexualitatea, dar viata particulara a fiecaruia il priveste si nu trebuie sa fim noi cei care judeca asta....cu atat mai putin Islamul. Acest filmulet mi-a sadit un soi de teama pentru lumea in care as putea trai. In care ati putea si voi trai!