Scrisoare catre Basescu (sau despre cum mai mor eroii cateodata)

Domnule presedinte,

Desigur ca acest blog nu face parte dintre cele listate in favorites`urile dvs prezindentiale , dar poate, printr-o oarecare intamplare, intr-o aiurea cautare pe google, veti descoperi ca, un cetatean care v-a oferit votul sau, doreste sa va adreseze cateva cuvinte. Ma iertati ca dau buzna lipsit de politete printre treburile dvs atat de importante despre cum sa conduceti tara, sa guvernati crize, sa semnati tratate cu prietenii si cu dusmanii; si vin sa va semnalez un lucru atat de banal si lipsit de importanta; dar este ceea ce ma macina pe mine la aceasta ora tarzie din ceasul de taina al noptii.

Cred ca, dvs si cum mine suntem doar doi din cele cateva milioane care, astazi, la stirile prime-time, am vazut cum s-a mai dat gaiei un soldat, un erou ar spune cei care ar vrea sa ne stoarca o lacrima; pana la urma, un om care nu a facut decat sa(si) faca datoria, fata de tara, fata de neam, fata de mine si fata de dvs, domnule Basescu. Sa-i fie tarana usoara!-, adaug si eu plecand smerit capul.

Cu toate aceste ganduri, domnule Basescu, ma macina cateva idei , cateva intrebari si m-am gandit la le adresez celui mai in masura reprezentant al elitei acestei tari, chiar daca ramanand parte dintr-un dialog imaginar, pana la urma pentru linistea sufletului meu sa nu-mi raman cu intrebarile ne-rostite. O prima nelamurire a mea ar fi aceea ca, toti acesti soldati care vin bine impachetati acasa, fara exceptie primesc un mare rang al Statului Roman, primesc o stea, imi scapa exact cum ii spune. Si nu pot sa nu ma intreb, de ce nu acorda Statul Roman -sau dvs le acordati astea domnule Basescu?-, cate o stea de asta fiecarui soldat aflat in misiune in atatea razboaie in care suntem implicati cu trupe, care nici macar nu sunt ale noastre....razboaiele; cum spuneam, acelor soldati, inca in viata, celor care lupta acolo. Sa stie si ei ca sunt apreciati cu adevarat, sa nu traiasca cu gandul ca tara i-a uitat si ca ei sunt acolo doar pentru bani. Dati-le stele domnule Basescu. Toti sunt de cel putin o stea( ah, mi-am amintit,e Steaua Romaniei). De ce asteptati sa le-o dati abia atunci cand ei vin acasa fara suflare? Sunt cumva prea putine insignele? Nu s-a alocat bugetul? Ah, da, inteleg perfect, cei care mor sunt eroi. Iar eroii merita stele. Doar eroii merita stelele! Asta era simpla explicatie. Si totusi eroii, in multe povesti frumoase, se intorc victoriosi acasa si servesc din ospatul dat in cinstea lor. Eroii morti nu prea au valoare, nu-i asa domnule Basescu? Decat daca, desigur, polita de asigurare, forma bruta de consolare, e suficient de consistenta, macar cateva zeci de mii de euro. Sa ne fie tuturor rusine domnule Basescu. Ca nu le dam stele tuturor celor care lupta pentru alte cauze decat cele ale poporului roman. Iata de ce ma dezic de toti eroii actuali si de toate stelele neamului.