marți, 9 decembrie 2008

Craciuniada

Un semnal de alarma vine gonind nebuneste catre noi spunandu-ne ca linistea noastra e serios amenintata de zgomotele surde , rabufnite ale bombelor si exploziilor aducatoare de moarte si durere. In aceste imprejurari, umanitatea se pregateste de sarbatoarea Nasterii Domnului. Un prilej de bucurie duhovniceasca in primul rand, iar apoi materiala.
Peste putin timp orasele vor fi agitate de puternice vibratii. O bogatie obscena se va etala fara mila si rusine si spre ea mii de cumparatori se vor precipita frenetic. Trecand din mana in mana ,banii vor face un zgomot confuz, vor curge ca apele involburate ale unui torent. Inca de pe acum, inainte ca sarbatoarea sa inceapa, multimea are o fata de mancau nesatul, o privire sticloasa care imprastie ura, invidie si trufie.
Da!-Vine Craciunul! Acolo , departe de noi , de la Baghdad la Ghaza, in Kosovo, iar - mai nou- Mumbaiul cu mormane de cadavre , ce vor cadea-n uitare, prada bunastarii prevestitoare de sarbatoare. In alte multe tari ale batranei doamne (Europa) , se traieste bine, chiar daca saracia e prezenta, pe strazi, in case, la usile oamenilor, in peroanele metrourilor, al garilor-locuri unde esueaza epavele umane aruncate de fluxul societatii la marginea sinelor, adanc infipte in cacofonia urbana. Adaposturi derizorii in mijlocul unei multimi nepasatoare. Unii se cuibaresc in unghere sordide; altii se culca pe jos, direct pe asfaltul naclait de praf amestecat cu ulei. Toti au renuntat la revolta; sunt lumpeni redusi la imanenta propriului naufragiu. Se cearta, beau vin rosu prost, mesteca paine uscata, fac pipi pe zid,trag basini cu zgomot, vomita. Aici se desfasoara un dialog barbar, in replica la barbaria abundentei. Ei sunt aici, saracii....memorie a trecutului,biologie respingatoare a anticei precaritati a zilelor confruntate cu anotimpurile... demonstrandu-ne incapatanarea fragilei tenacitati a corpurilor. Ei raman martorii incontestabili ai mizerabilei noastre trufii.Da! - Vine Craciunul! becurile si ghirlandele stralucesc; zilele de sarbatoare ce vor veni, par linistite, veselesi nepasatoare. In alta parte, doar, sunt nebuni si fanatici, ostatici si razboiae, nesocotinta si masacre, nenorociti si desculti; in alte parti oamenii flamanzesc; in altele , oamenii se bombardeaza, copiii mor, cu o medie deja calculata de catre specialistii confortabili instalati in birouri capitonate. In zilele de sarbatoare, Eurpoa noastra joaca farsa compasiunii. Si totul e in ordine.
Da!- Vine Craciunul!... peste putin timp, multimile se vor grabi spre pietele catedralelor, de obicei pustii. In curand, nasterea Mantuitorului si industria spectacolului se vor armoniza si frivolitatea va da tonul rugaciunii.Doar turistii vor mai putea exclama "am fost acolo....sau acolo", altii " si eu am fost" si multimile vor pe Jesus-Christ super-star, pe Papa super-star. Mondovisionul va va orbi miile de spectatori , in timp ce capela va ramane inchisa in sipetul ei, singura si disperata.
O noua mobilizare a maselor. Cu putin timp in urma, inainte de caderea Imperiului raului( sa-mi spuna si mie cineva cand a cazut Imperiul binelui?) , prin organizarea muncii; astazi prin organizarea timpului liber, prin radicalizarea poftelor nemasurate si a halucinatiei spectaculare din visele televizuale. Peste tot, nu se aud decat bufniturile surde ale haitelor dezordonate platind birul Idolului-marfa.
Da!-Vine Craciunul!... mii de oameni se vor multumi sa asculte colindele, Sanctus, ori Kirie Eleison dupa ce vor fi gustat o portie de somon gras. Poate ca va cadea si cate o lacrima...in paharul de sampanie...pe care hohotele de ras ale betivilor o vor trimite uitarii.
Oare la ce se va gandi necredinciosul cand va constata (vai!) ca imaginea lui Iisus a fost trucata? La Raul care a castigat . Tocmai de aceea , in pofida cinismului sau, va incerca uneori o angoasa nostalgie contemplandu-i pe cei care, cu incapatanarea celor simpli, cu curajul pustnicului de a sta fata catre fata cu intruchiparea mundana a raului, incearca sa umple cu o credinta adevarata prapastia mizeriei spirituale cascata in fata devenirii noastre comune.
Iar tie cititorule, Craciun fericit!

joi, 11 septembrie 2008

Sport periculos

Ok, nici nu stiu de ce am denumit asa acest post, dar dati-mi voie sa ma explic. E legat de homosexuali, de gay, de aia ce ne displac, impotriva carora manifestam zgomotos, iesim in strazi ca idiotii cu icoane ca doar doar s-o cobori Dumnezeu din cer sa-i dezhomosexualizeze pe aia. Atata timp cat ramanem la stadiul asta e ok. Insa, acest post mi-a venit in minte dupa ce am vizionat filmuletul urmator.


Ok. E limpede? A fi homosexual prin alte culturi e clar un sport periclos, un sport extrem. Tinerii astia nu au alta vina decat faptul ca au o alta orientare sexuala. Cred ca nimeni, niciunde, nicicand nu merita sa moara pentru ca e altfel orientat. Trist. Mesajul meu se indreapta catre Noua Dreapta. Baga la cap Ionescule!

joi, 14 august 2008

Revenire

Ok, ma intorc la blogul meu. Am lipsit cateva luni. Pur si simplu. Ma intorc cu un mesaj. Pe langa melodie care e superba, dedic tuturor textul, mesajul.

sâmbătă, 26 aprilie 2008

Pascal

Va doresc lumina, intelepciune si bucurie, dar mai ales iubire in suflete. Hristos a inviat!

marți, 22 aprilie 2008

Insuportabila mediocritate a fiintelor romanesti

Normal ca aveam in minte Kundera cand am ales titlul. Nu va mai spasmati! Am recunoscut, pentru a nu fi acuzat de plagiat. Am inlocuit doar usuratate su mediocritate, iar fiinta l-am pus la plural (fiintelor), iar la final am adugat romanesti. Pana la urma, folosindu-ma de variatiunile limbii romane, pot sa spun ca am fost original. Desigur, ma refer si eu la fiintele umane. Despre oameni e vorba. Despre mine, despre el, ea, despre voi, ei, ele si despre mine. Daca ma insel, va rog sa ma contraziceti.
Mediocritate ar inseamna cumva de mijloc. Eu as spune ca facem cu totii parte din clasa de mijloc. Oare asa s-ar traduce mediocritatea? Indoi-m-as! Gigi Becali nu e din clasa de mijloc dar e cvasi-submediocru. Mai e si paranoic, cu ifose de dictator. Irinel Columbeanu e si el mediocru desi e din clasa de sus. E penibil de mediocru. A devenit ridicol de mediocru cand s-a lasat tras in reality show-ul neveste-sii. Dinu Patriciu e cel mai bogat. High-level, dar eu il vad mediocru. Ce a lasat maret Patriciu in urma sa? Nici macar o vorbulita. Mediocru total. Sigur, cu conturile pline. Exemplele astea de baieti mediocri, dar fandositi, imbracati elegant, carati de masini capitonate in piele de animale rare, ar putea continua pana maine dimineata. N-avem timp de prostii.
Sa-i lasam pe ei si sa mergem mai departe. La mediocritatea clasei de mijloc. A po(pulimii). Mediocritate marcanta sustinuta de cateva milioane bune. Oameni a caror nazuinta e franta. Muncind de dimineata pana seara, platind facturi din banii castigati, iesind in weekend la iarba verde si lasand jeg si gunoi in urma, denota urmele unei mediocritati crase. Asa, de soi. Nimeni nu se trezeste din mediocritate. Suntem fiinte romanesti mediocre, dar mandre. Mediocre, dar multe. Insuportabil de mediocre. Subsemnatul nu doreste sa se excluda din categoria analizata.
Au revoir!

miercuri, 16 aprilie 2008

The Rose

marți, 8 aprilie 2008

Democratie (cu iz) de minareta

Lumea ar putea arata asa cum vedeti in aceasta poza. Strajuita pretutindeni de minarete. Marturisesc ca sunt destul de trist pentru ca nu as fi vrut sa scriu aceste randuri. Dar nu pot. Daca as tacea, ar inseamna, tacit, sa subscriu la ceea ce se intampla. Or, asta nu pot. Am vazut un filmulet de 15 minute -voi posta la sfarsit linkul-, in care se arata limpede modul in care Jihadul continua, lumea araba sporeste in intentiile ei negative, iar lumea moderna e in pericol. Departe de mine orice gand de denigrare a intregii culturi arabe. Ca unul care am luat contact cu lumea araba, la ea acasa, pot sa spun ca sunt si lucruri frumoase acolo care mi-au lasat amintiri placute. Insa acum imi este tot mai cert ca exista o latura a islamului pe care nu o doresc nici dusmanilor mei. O lume sangeroasa, o lume compusa de masse amorfe care nu doresc altceva decat exterminarea violenta, prin masacrare, a lumii moderne, in speta a crestinilor si mai cu seama a evreilor. Dupa ce am vizionat acest film, am inteles ca Islamul sub forma lui habotnica, plin de fatve (sa ne amintim de fatva asupra scriitorului Salman Rushdie), sub forma lui sangeroasa, nu are ce cauta in lumea noastra. Daca lumea ar ajunge sa fie condusa de asemenea ideologii, atunci imi doresc ca programul spatial sa fie un succes si sa ne cautam repede o alta planeta buna de locuit. Nu-mi doresc un viitor in care femeile sa umble infasurate in saci colorati, in care barbatii sa umble cu arme la sold si orice gest al femeii sa fie taxat, in care homosexualii si adulterii sa fie condamnati la moarte. Nu spun ca agreez homosexualitatea, dar viata particulara a fiecaruia il priveste si nu trebuie sa fim noi cei care judeca asta....cu atat mai putin Islamul. Acest filmulet mi-a sadit un soi de teama pentru lumea in care as putea trai. In care ati putea si voi trai!