Un semnal de alarma vine gonind nebuneste catre noi spunandu-ne ca linistea noastra e serios amenintata de zgomotele surde , rabufnite ale bombelor si exploziilor aducatoare de moarte si durere. In aceste imprejurari, umanitatea se pregateste de sarbatoarea Nasterii Domnului. Un prilej de bucurie duhovniceasca in primul rand, iar apoi materiala.
Peste putin timp orasele vor fi agitate de puternice vibratii. O bogatie obscena se va etala fara mila si rusine si spre ea mii de cumparatori se vor precipita frenetic. Trecand din mana in mana ,banii vor face un zgomot confuz, vor curge ca apele involburate ale unui torent. Inca de pe acum, inainte ca sarbatoarea sa inceapa, multimea are o fata de mancau nesatul, o privire sticloasa care imprastie ura, invidie si trufie.
Da!-Vine Craciunul! Acolo , departe de noi , de la Baghdad la Ghaza, in Kosovo, iar - mai nou- Mumbaiul cu mormane de cadavre , ce vor cadea-n uitare, prada bunastarii prevestitoare de sarbatoare. In alte multe tari ale batranei doamne (Europa) , se traieste bine, chiar daca saracia e prezenta, pe strazi, in case, la usile oamenilor, in peroanele metrourilor, al garilor-locuri unde esueaza epavele umane aruncate de fluxul societatii la marginea sinelor, adanc infipte in cacofonia urbana. Adaposturi derizorii in mijlocul unei multimi nepasatoare. Unii se cuibaresc in unghere sordide; altii se culca pe jos, direct pe asfaltul naclait de praf amestecat cu ulei. Toti au renuntat la revolta; sunt lumpeni redusi la imanenta propriului naufragiu. Se cearta, beau vin rosu prost, mesteca paine uscata, fac pipi pe zid,trag basini cu zgomot, vomita. Aici se desfasoara un dialog barbar, in replica la barbaria abundentei. Ei sunt aici, saracii....memorie a trecutului,biologie respingatoare a anticei precaritati a zilelor confruntate cu anotimpurile... demonstrandu-ne incapatanarea fragilei tenacitati a corpurilor. Ei raman martorii incontestabili ai mizerabilei noastre trufii.Da! - Vine Craciunul! becurile si ghirlandele stralucesc; zilele de sarbatoare ce vor veni, par linistite, veselesi nepasatoare. In alta parte, doar, sunt nebuni si fanatici, ostatici si razboiae, nesocotinta si masacre, nenorociti si desculti; in alte parti oamenii flamanzesc; in altele , oamenii se bombardeaza, copiii mor, cu o medie deja calculata de catre specialistii confortabili instalati in birouri capitonate. In zilele de sarbatoare, Eurpoa noastra joaca farsa compasiunii. Si totul e in ordine.
Da!- Vine Craciunul!... peste putin timp, multimile se vor grabi spre pietele catedralelor, de obicei pustii. In curand, nasterea Mantuitorului si industria spectacolului se vor armoniza si frivolitatea va da tonul rugaciunii.Doar turistii vor mai putea exclama "am fost acolo....sau acolo", altii " si eu am fost" si multimile vor pe Jesus-Christ super-star, pe Papa super-star. Mondovisionul va va orbi miile de spectatori , in timp ce capela va ramane inchisa in sipetul ei, singura si disperata.
O noua mobilizare a maselor. Cu putin timp in urma, inainte de caderea Imperiului raului( sa-mi spuna si mie cineva cand a cazut Imperiul binelui?) , prin organizarea muncii; astazi prin organizarea timpului liber, prin radicalizarea poftelor nemasurate si a halucinatiei spectaculare din visele televizuale. Peste tot, nu se aud decat bufniturile surde ale haitelor dezordonate platind birul Idolului-marfa.
Da!-Vine Craciunul!... mii de oameni se vor multumi sa asculte colindele, Sanctus, ori Kirie Eleison dupa ce vor fi gustat o portie de somon gras. Poate ca va cadea si cate o lacrima...in paharul de sampanie...pe care hohotele de ras ale betivilor o vor trimite uitarii.
Oare la ce se va gandi necredinciosul cand va constata (vai!) ca imaginea lui Iisus a fost trucata? La Raul care a castigat . Tocmai de aceea , in pofida cinismului sau, va incerca uneori o angoasa nostalgie contemplandu-i pe cei care, cu incapatanarea celor simpli, cu curajul pustnicului de a sta fata catre fata cu intruchiparea mundana a raului, incearca sa umple cu o credinta adevarata prapastia mizeriei spirituale cascata in fata devenirii noastre comune.
Iar tie cititorule, Craciun fericit!
Peste putin timp orasele vor fi agitate de puternice vibratii. O bogatie obscena se va etala fara mila si rusine si spre ea mii de cumparatori se vor precipita frenetic. Trecand din mana in mana ,banii vor face un zgomot confuz, vor curge ca apele involburate ale unui torent. Inca de pe acum, inainte ca sarbatoarea sa inceapa, multimea are o fata de mancau nesatul, o privire sticloasa care imprastie ura, invidie si trufie.
Da!-Vine Craciunul! Acolo , departe de noi , de la Baghdad la Ghaza, in Kosovo, iar - mai nou- Mumbaiul cu mormane de cadavre , ce vor cadea-n uitare, prada bunastarii prevestitoare de sarbatoare. In alte multe tari ale batranei doamne (Europa) , se traieste bine, chiar daca saracia e prezenta, pe strazi, in case, la usile oamenilor, in peroanele metrourilor, al garilor-locuri unde esueaza epavele umane aruncate de fluxul societatii la marginea sinelor, adanc infipte in cacofonia urbana. Adaposturi derizorii in mijlocul unei multimi nepasatoare. Unii se cuibaresc in unghere sordide; altii se culca pe jos, direct pe asfaltul naclait de praf amestecat cu ulei. Toti au renuntat la revolta; sunt lumpeni redusi la imanenta propriului naufragiu. Se cearta, beau vin rosu prost, mesteca paine uscata, fac pipi pe zid,trag basini cu zgomot, vomita. Aici se desfasoara un dialog barbar, in replica la barbaria abundentei. Ei sunt aici, saracii....memorie a trecutului,biologie respingatoare a anticei precaritati a zilelor confruntate cu anotimpurile... demonstrandu-ne incapatanarea fragilei tenacitati a corpurilor. Ei raman martorii incontestabili ai mizerabilei noastre trufii.Da! - Vine Craciunul! becurile si ghirlandele stralucesc; zilele de sarbatoare ce vor veni, par linistite, veselesi nepasatoare. In alta parte, doar, sunt nebuni si fanatici, ostatici si razboiae, nesocotinta si masacre, nenorociti si desculti; in alte parti oamenii flamanzesc; in altele , oamenii se bombardeaza, copiii mor, cu o medie deja calculata de catre specialistii confortabili instalati in birouri capitonate. In zilele de sarbatoare, Eurpoa noastra joaca farsa compasiunii. Si totul e in ordine.
Da!- Vine Craciunul!... peste putin timp, multimile se vor grabi spre pietele catedralelor, de obicei pustii. In curand, nasterea Mantuitorului si industria spectacolului se vor armoniza si frivolitatea va da tonul rugaciunii.Doar turistii vor mai putea exclama "am fost acolo....sau acolo", altii " si eu am fost" si multimile vor pe Jesus-Christ super-star, pe Papa super-star. Mondovisionul va va orbi miile de spectatori , in timp ce capela va ramane inchisa in sipetul ei, singura si disperata.
O noua mobilizare a maselor. Cu putin timp in urma, inainte de caderea Imperiului raului( sa-mi spuna si mie cineva cand a cazut Imperiul binelui?) , prin organizarea muncii; astazi prin organizarea timpului liber, prin radicalizarea poftelor nemasurate si a halucinatiei spectaculare din visele televizuale. Peste tot, nu se aud decat bufniturile surde ale haitelor dezordonate platind birul Idolului-marfa.
Da!-Vine Craciunul!... mii de oameni se vor multumi sa asculte colindele, Sanctus, ori Kirie Eleison dupa ce vor fi gustat o portie de somon gras. Poate ca va cadea si cate o lacrima...in paharul de sampanie...pe care hohotele de ras ale betivilor o vor trimite uitarii.
Oare la ce se va gandi necredinciosul cand va constata (vai!) ca imaginea lui Iisus a fost trucata? La Raul care a castigat . Tocmai de aceea , in pofida cinismului sau, va incerca uneori o angoasa nostalgie contemplandu-i pe cei care, cu incapatanarea celor simpli, cu curajul pustnicului de a sta fata catre fata cu intruchiparea mundana a raului, incearca sa umple cu o credinta adevarata prapastia mizeriei spirituale cascata in fata devenirii noastre comune.
Iar tie cititorule, Craciun fericit!